Omul crede că puterea
E a lui, a lui, voinţa,
Dar tu, mic, fără ambiţii,
Ştii că forţa… e credinţa.

Ştii că tot ce ai în lume,
Sau obţii, nu e prin tine,
Ci prin Harul Celui Care,
Viu, în Slava Lui, te ţine.

Tu, mândrie, nu ai alta,
Decât de a fi, atât,
Nu suflarea de Viaţă,
Ci biet bulgăre de lut.

Iar virtute n-ai, anume,
Decât a lăsa Iubirea
Să prefacă, după legea
Ei cea sfântă, toată firea.